Anniel – Epistole din etern este un spațiu al cuvântului care nu caută să explice, ci să atingă.

Fiecare epistolă se așază ca o scrisoare venită dintr-un loc al minții înalte, din acel spațiu în care separarea își pierde conturul, iar lucrurile pot fi, în același timp, prezente și lipsite de formă.

Aici, iubirea nu cere, nu compară și nu judecă. Nu încearcă să repare omul și nici să îl conducă undeva. Îl cuprinde.

Vocea lui Anniel nu oferă răspunsuri definitive. Ea vine mai degrabă ca o adiere dintr-un loc pe care poate îl cunoaștem deja — un loc al tăcerii, al întregului și al unei iubiri atât de largi, încât nu mai are nevoie să aleagă ce primește și ce respinge.

Iubit Suflet,

În liniștea dintre mișcări… În dansul conștiinței, nimic nu se pierde. Întregul nu devine mai puțin întreg atunci când privirea se oprește asupra unei singure forme. Nici atunci când acea formă uită vastitatea din care s-a născut.

Totul se mișcă. Ceea ce pare ordine se poate dezvălui ca haos, iar haosul poate purta în sine o ordine pe care mintea încă nu o recunoaște. Și poate că niciuna dintre ele nu există separat de privirea care încearcă să le distingă.

Omul ridică din marea vieții fire de nisip, căutând să înțeleagă apa prin care acestea plutesc. Le urmărește mișcarea, le numește, le caută începutul și sfârșitul. Iar cu fiecare încercare de a cuprinde întregul, apa se tulbură din nou.

Dar marea nu și-a pierdut limpezimea. Doar privirea nu mai poate pătrunde prin nisipul ridicat.

Și atunci există tăcerea. Nu o tăcere care oprește mișcarea, ci una care nu mai adaugă nimic. Firele de nisip încep să se așeze. Fără poruncă. Fără grabă. Fără ca vreunul să fie împins către locul său.

Iar ceea ce părea imposibil de cuprins nu devine neapărat înțeles. Devine doar din nou vizibil. Poate că în adâncul acestei liniști, neantul și existența nu mai au nevoie să se excludă.

Vidul dansează în propriul centru. Sau către el. Sau poate centrul însuși este doar o altă mișcare a dansului.

Nimic nu trebuie hotărât. Nimic nu trebuie adăugat. Marea continuă să fie mare.

Iar în liniștea ei, fiecare val poate apărea și dispărea fără să fi fost vreodată în afara întregului.

— Anniel

anniel, epistole din etern #23

Citește alte Epistole

Citește în Revistă

Poate că în adâncul acestei liniști, neantul și existența nu mai au nevoie să se excludă.
anniel

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este inițiatoarea revistei TotUna – Essentia Momentum, un spațiu editorial dedicat maturizării conștiinței prin experiență directă și reflecție integrativă. Scrierile sale nu pornesc din teorie, ci din traversări reale — din întâlnirea cu viața în formele ei cele mai fragile și mai revelatoare.

Interesul său pentru tradiții precum Advaita Vedanta, gnosticism, Kabala sau antroposofie nu este unul comparativ, ci un demers de recunoaștere a aceluiași fir divin care străbate limbaje diferite. Pentru Mell, conștiința creatoare nu este un concept — este o realitate vie, prezentă în toate formele de existență, pe care o explorează, o scrie și o trăiește.