Anniel – Epistole din etern este un spațiu al cuvântului care nu caută să explice, ci să atingă.
Fiecare epistolă se așază ca o scrisoare venită dintr-un loc al minții înalte, din acel spațiu în care separarea își pierde conturul, iar lucrurile pot fi, în același timp, prezente și lipsite de formă. Aici, iubirea nu cere, nu compară și nu judecă. Nu încearcă să repare omul și nici să îl conducă undeva. Îl cuprinde.

Vocea lui Anniel nu oferă răspunsuri definitive. Ea vine mai degrabă ca o adiere dintr-un loc pe care poate îl cunoaștem deja — un loc al tăcerii, al întregului și al unei iubiri atât de largi, încât nu mai are nevoie să aleagă ce primește și ce respinge.

Iubit Suflet,

Tu cauți adesea abundența ca pe ceva ce trebuie atins, adunat, păstrat sau meritat. O cauți în lume, în formă, în timp, în roadele minții și în împlinirile pe care inima omenească speră să le poată numi, într-o zi, suficiente.

Și totuși, înainte de tot ceea ce mintea poate numi abundență, există un spațiu.

Un spațiu care nu cere nimic și nu refuză nimic. Un spațiu care nu este sărac și nu este bogat. Nu este plin, dar nimic nu îi lipsește. Nu este gol, dar nimic nu îl împovărează.

Acest spațiu cuprinde totul și nimicul în același timp. Din el se nasc formele. Din el se ridică gândul. Din el se aprinde dorința de a experimenta, de a crea, de a iubi, de a cunoaște.

Și tot în el se întorc, tăcute, toate lucrurile, atunci când își încheie dansul.

Omul caută abundența pentru că se cunoaște pe sine prin minte și prin formă. Iar mintea, fiind făcută să distingă, să compare și să aleagă, va vedea întotdeauna abundența ca pe ceva ce poate fi mai mult sau mai puțin, aproape sau departe, primit sau pierdut.

Dar tu nu ești doar mintea care măsoară. Tu ești și spațiul din care mintea apare.

Tu ești și tăcerea din care se naște întrebarea. Tu ești și vastitatea în care experiența se mișcă pentru o vreme, luând chip, sens, poveste și nume.

Aici începe libertatea.

Libertatea nu este absența formei, ci amintirea că nicio formă nu te poate cuprinde pe deplin. Libertatea nu înseamnă să renunți la lume, ci să nu uiți niciodată că lumea apare în tine altfel decât crede mintea. Libertatea nu îți cere să refuzi materia, trupul, dorința sau creația, ci să le lași să existe fără a le cere să îți definească întregimea.

Căci viața omului nu este o greșeală a spiritului și nici o despărțire de etern.

Viața în trup, în formă, în minte, este una dintre căile prin care spațiul se gustă pe sine.

Adevărata abundență nu este ceea ce aduni. Este ceea ce recunoști.

Nu este ceea ce păstrezi. Este ceea ce lași să curgă.

Nu este ceea ce te face mai mare în ochii lumii, ci ceea ce te întoarce, blând, în vastitatea din care niciodată nu ai ieșit.

Bucură-te de tot ceea ce mintea și forma pot zămisli. Dar amintește-ți. Tu nu ești numai ceea ce se vede. Tu nu ești numai ceea ce gândește.

Tu nu ești numai ceea ce caută. Tu ești și spațiul. Iar în acest spațiu, libertatea, viața și abundența nu sunt lucruri separate.

Sunt aceeași respirație a eternului, trăită pentru o vreme în om.

— Anniel

anniel, epistole din etern #22

Citește alte Epistole

Citește în Revistă

Libertatea nu este absența formei, ci amintirea că nicio formă nu te poate cuprinde pe deplin.
anniel

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este inițiatoarea revistei TotUna – Essentia Momentum, un spațiu editorial dedicat maturizării conștiinței prin experiență directă și reflecție integrativă. Scrierile sale nu pornesc din teorie, ci din traversări reale — din întâlnirea cu viața în formele ei cele mai fragile și mai revelatoare.

Interesul său pentru tradiții precum Advaita Vedanta, gnosticism, Kabala sau antroposofie nu este unul comparativ, ci un demers de recunoaștere a aceluiași fir divin care străbate limbaje diferite. Pentru Mell, conștiința creatoare nu este un concept — este o realitate vie, prezentă în toate formele de existență, pe care o explorează, o scrie și o trăiește.