Sunt momente în viață în care mintea nu mai poate duce, corpul nu mai poate ascunde, iar sufletul nu mai poate amâna.

Sunt momente în care adevărata putere nu vine din efort, ci din întoarcere, din încetinire, din simplul gest de a respira suficient de adânc încât să îți auzi propria viață. 2026 este un astfel de moment.

2026 este un astfel de moment. Un an în care frica nu mai poate fi împinsă la margine, ci trebuie întâlnită. Un an în care Femininul Sacru – energia care ține, aude, cuprinde și vindecă – devine din nou spațiul necesar pentru a merge mai departe.

fOCUL CARE rESPIRĂ ÎN aPĂ

Meditația pe care o propunem în această ediție nu este un exercițiu de tehnică, ci un ritual interior. Un drum lent spre centru.

Un dialog blând cu frica.

călătoria ghidată

Așază-te într-o poziție care nu cere efort. Nu căuta o postură perfectă.
Caută o postură în care corpul poate fi locuit, nu controlat.
Lasă ochii să se închidă natural și permite respirației să curgă așa cum este acum, fără să o corectezi, fără să o adâncești, fără să o grăbești.
Observă doar faptul simplu că respiri.
În acest moment, nu încercăm să ne liniștim și nu încercăm să ne activăm.

Ne așezăm în adevăr.

Permite atenției să se mute ușor în zona pieptului.
Acolo unde, de cele mai multe ori, focul interior se face simțit sub forma tensiunii, a dorinței de mișcare, a nerăbdării, a impulsului de a face ceva.
Nu da un nume acestei energii. Nu o interpreta.
Doar recunoaște prezența ei.
Acesta este focul.
Nu este bun sau rău.
Este forța vieții care vrea să circule.
Acum, fără să pierzi contactul cu focul,
lasă atenția să coboare lent în abdomen, în bazin, în zona care știe să primească fără să ceară explicații.

Aici este apa.

Spațiul emoției, al conținerii, al receptivității.
Nu căuta o emoție anume.
Dacă apare, este bine. Dacă nu apare, este la fel de bine.

focul

Acum vom aduce respirația ca punte între foc și apă.
Inspiră pe nas, lent, numărând în gând până la patru.
Simte cum aerul aduce claritate în zona pieptului.
Simte focul, dar nu-l aprinde.
Păstrează aerul pentru o clipă scurtă.

Nu ține. Doar observă.

Expiră pe gură, mai lent, numărând până la șase sau opt, lăsând respirația să coboare în abdomen.
La expirație, nu scoți focul din tine. Îl lași să fie îmbrățișat de apă.

Inspir — focul devine conștient.
Expir — focul devine conținut.

Continuă în ritmul tău. Respirația știe.
Observă cum, treptat, căldura rămâne, dar tensiunea se dizolvă.
Focul nu mai cere să ardă.
Apa nu mai cere să stingă.
Ele încep să colaboreze.
În acest spațiu, nu este nevoie să iei decizii.
Nu este nevoie să înțelegi nimic.

Este suficient să rămâi.

Dacă apar gânduri, lasă-le să treacă așa cum aerul trece prin tine fără să lase urme.
Rămâi câteva respirații în această stare de echilibru viu, în care mișcarea este prezentă fără grabă, iar claritatea este prezentă fără efort.
Când simți că este momentul, adu atenția înapoi în corp, simte sprijinul, simte greutatea, simte prezența.
Nu ieși din această practică. Doar deschide ochii.
Focul rămâne cu tine. Apa rămâne cu tine.
Respirația le va reaminti cum să stea împreună.

fundamentul ștințific

În ultimele decenii, cercetările din neuroștiință, psihofiziologie și psihologie somatică au confirmat ceea ce tradițiile contemplative au intuit cu mult înainte: respirația este una dintre puținele funcții fiziologice care pot fi influențate conștient și care, în același timp, reglează direct starea sistemului nervos.
Din perspectivă științifică, practica Focul care respiră în apă acționează asupra sistemului nervos autonom, structura care reglează automat reacțiile de activare și de relaxare ale organismului.

Dezechilibrul apare atunci când activarea simpatică (focul) rămâne dominantă pentru perioade lungi, fără posibilitatea de revenire într-o stare parasimpatică funcțională, ceea ce conduce, în timp, la epuizare, iritabilitate, anxietate sau blocaj emoțional.

Focul și apa, în limbaj neurofiziologic

La nivel biologic, cele două energii descrise simbolic în practică corespund unor procese bine documentate:

Focul → activarea sistemului nervos simpatic
- –creșterea vigilenței
- – mobilizarea energiei
- – accelerarea ritmului cardiac
- – orientarea spre acțiune

– capacitatea de refacere și reglare

Apa → activarea sistemului nervos parasimpatic

relaxare
integrare emoțională
încetinirea ritmului cardiac

Rolul respirației: introducerea elementului aer

Respirația lentă, conștientă, cu expirație prelungită — așa cum este propusă în această practică — are un efect direct asupra nervului vag, principala cale de comunicare între creier, inimă și organele interne.

Studiile arată că:

atenția adusă în corp amplifică integrarea semnalelor interoceptive
expirația mai lungă decât inspirația favorizează activarea parasimpatică
pauza scurtă, conștientă, între inspirație și expirație crește capacitatea de autoreglare

Woman meditating in a peaceful forest setting, embracing calmness and balance.

Astfel, aerul nu este doar un element simbolic lipsă, ci devine mediatorul fiziologic care permite focului să fie simțit fără a deveni reactiv, iar apei să fie accesată fără retragere sau amorțire.

Efecte cuantificabile ale practicii

Aplicată constant, această tehnică de respirație și conștientizare produce efecte măsurabile:

creșterea variabilității ritmului cardiac (HRV) — indicator al rezilienței sistemului nervos
scăderea nivelului de activare de fond (hiperarousal)
îmbunătățirea capacității de a tolera emoții intense fără reacție impulsivă
creșterea clarității cognitive în situații de stres
reglarea axei stres–recuperare

Aceste efecte nu sunt rezultatul sugestiei mentale, ci al modificării directe a parametrilor fiziologici prin respirație și atenție conștientă.

Un aspect esențial este că practica nu urmărește inducerea unei stări de relaxare forțată. Din punct de vedere științific, relaxarea artificială poate masca activarea simpatică fără a o integra, ducând la disociere sau reprimare emoțională.

În schimb, această meditație permite activării să fie prezentă, introduce reglarea treptat și susține integrarea, nu suprimarea Cu alte cuvinte, focul nu este stins, ci recalibrat.

Din perspectiva neuroștiinței contemporane, practica Focul care respiră în apă funcționează ca un mecanism de autoreglare psihofiziologică, în care respirația devine instrumentul prin care energiile de activare și conținere sunt aduse într-un dialog funcțional. Ceea ce este descris simbolic ca echilibru între foc și apă se traduce, la nivel biologic, printr-o coerență între creier, inimă și corp, stare asociată cu claritate, stabilitate emoțională și capacitate crescută de alegere conștientă.

practica meditativă #14

Ascultă Articol

Citește în Revistă

Trebuie doar să fii.
Întocmai viața este.
Întocmai lumina este.
mell

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este fondatoarea revistei TotUna – Essentia Momentum un spațiu editorial dedicat explorării conștiinței, transformării interioare și reconectării omului cu esența sa profundă. Parcursul său nu este construit pe ideea de autoritate spirituală, ci pe experiență trăită, introspecție continuă și integrarea vie a unor tradiții precum Vedanta, Kaballah, teosofia și spiritualitatea creștină, privite ca limbaje diferite ale aceluiași adevăr.
Scrierile și mărturiile sale se nasc din momente de luciditate profundă, din întâlnirea directă cu fragilitatea umană și dintr-o relație vie cu misterul existenței. Pentru Mell, conștiința nu este un concept, ci un spațiu de responsabilitate și iubire, iar transformarea nu este un ideal de atins, ci un proces de dezvăluire a ceea ce este deja întreg.

Prin revistă, programe de conștientizare și spațiile de dialog create în jurul The Meditation Academy, Mell susține o formă de spiritualitate matură, ancorată în viața reală, care nu separă omul de divin, ci le așază într-o relație de continuitate firească.