Glasul Sinelui se face auzit, de cele mai multe ori, nu prin revelații spectaculoase, ci prin acele stări subtile de neliniște lucidă care apar atunci când viața interioară începe să ceară coerență, adevăr și aliniere, dincolo de adaptările făcute din obișnuință sau din nevoia de a păstra o liniște aparentă.

În această secțiune, textele nu propun interpretări definitive ale realității, ci deschid un spațiu de reflecție în care experiența personală, psihologia profundă și observația conștientă se întâlnesc, oferind cititorului posibilitatea de a-și recunoaște propriile mișcări interioare fără grabă și fără judecată.

Glasul sinelui

Articolul de față explorează, dintr-o perspectivă psihologică matură și profund umană, acele momente în care impulsul de viață nu mai poate fi amânat, iar schimbarea nu mai este o opțiune dramatică, ci o consecință firească a reconectării cu sine, invitând la discernământ, prezență și curaj calm în fața propriului adevăr interior.

momentul calului de foc, în care nu mai putem merge împotriva noastră

Pe măsură ce ne apropiem de energia simbolică a Calului de Foc, care începe pe 17 februarie, observ tot mai des, în mine și în oamenii cu care lucrez o neliniște aparte.

Nu e o neliniște haotică, ci una care parcă spune, simplu și ferm: nu mai merge așa.

Dincolo de simbol și de denumire, psihologic vorbim despre un moment de activare a impulsului de viață.

Despre acea forță interioară care nu mai acceptă compromisuri tăcute și adaptări făcute cu prețul de a ne pierde pe noi înșine.

Calul, ca imagine arhetipală, vorbește despre mișcare, vitalitate și libertate. Focul aduce intensitate, claritate și adevăr. Împreună, ele descriu o perioadă în care psihicul începe să ceară aliniere: între ceea ce simțim, ceea ce spunem și modul în care trăim.

Când liniștea dispare, nu e întâmplător

În această perioadă, mulți oameni resimt iritabilitate, nerăbdare, dorința de a schimba ceva „dintr-odată”, sau, dimpotrivă, o oboseală greu de explicat. Din perspectivă psihologică, nu e o criză, ci un semnal: energia psihică iese din conservare și cere mișcare.

La mine, această energie a apărut mai degrabă ca o neliniște tăcută. Ca și cum ceva din mine se trezește și îmi amintește că prea multă liniște poate fi și un semn de îngheț. M-am regăsit între dorința de stabilitate și nevoia de a-mi recunoaște adevărul interior. Și am înțeles, încă o dată, că stagnarea prelungită chiar și una confortabilă are un cost.

Energia Calului de Foc scoate la suprafață exact acest punct: nu mai pot sta pe loc fără să mă trădez.

Focul interior: între reacție și claritate

Focul psihic neintegrat se vede în impulsivitate, conflicte, decizii luate din revoltă sau epuizare. Este focul care arde repede și lasă în urmă oboseală.

Focul integrat, în schimb, devine curaj calm. Este capacitatea de a spune adevărul fără agresivitate. De a pune limite fără explicații excesive. De a lua decizii asumate, nu reactive.

În terapie, diferența este esențială: a acționa din traumă versus a acționa din Sine. Calul de Foc ne provoacă exact aici: să ne întrebăm din ce loc ne mișcăm.

Am trecut prin ambele variante. Am ars din dorința de libertate, până am înțeles că adevărata libertate vine din claritate, nu din fugă. Uneori, focul nu trebuie să ardă lumea din jur, ci doar ceața din interior.

Corpul ca busolă interioară

În perioadele de intensitate, corpul știe înaintea minții. Tensiunea din piept, agitația interioară, dorința de ordine sau de retragere sunt mesaje.

Corpul nu cere interpretări sofisticate, cere să fie ascultat.

Am învățat să mă opresc și să întreb:

– Unde simt energia aceasta în corp?
– E o energie de fugă sau de afirmare?
– Ce ar vrea să spună, dacă i-aș da voce?

De cele mai multe ori, răspunsul nu vine sub forma unei decizii mari, ci a unui gest mic: un „nu” spus la timp, o pauză luată fără vinovăție, o schimbare de ritm. Energia Calului de Foc nu e despre a face mai mult, ci despre a face mai congruent.

Curajul matur nu e zgomotos

Una dintre capcanele acestei perioade este ideea că schimbarea trebuie să fie spectaculoasă. În realitate, multe dintre cele mai profunde mișcări sunt aproape invizibile: o alegere de a rămâne, o relație privită cu mai mult adevăr, o renunțare la a demonstra.

Artistic candle display with sculptural wax designs and a classical bust.

Psihologic, libertatea nu este absența limitelor, ci capacitatea de a rămâne conectat cu tine în acțiune. Responsabilitatea nu este opusul libertății, ci forma ei matură.
Calul de Foc nu ne cere să fugim. Ne cere să ne mișcăm conștient. Unde ne duce focul.

Poate cea mai importantă întrebare a acestei perioade nu este ce schimb, ci: unde îmi investesc energia vitală? Pentru că focul poate arde sau poate lumina. Diferența o face gradul de prezență cu care îl purtăm.

În această perioadă, aleg să las focul să ardă în mine, nu în jurul meu. Să-mi lumineze locurile unde am tăcut prea mult, unde am amânat, unde m-am micșorat ca să păstrez liniștea. Aleg să nu mai merg împotriva mea doar ca să nu deranjez.

Concluzii: integrare, nu grabă

Privită din perspectivă psihologică, energia Calului de Foc nu ne cere accelerare, ci aliniere interioară.
Neliniștea nu este un inamic, ci un semnal.

Nu orice impuls cere acțiune imediată; unele cer mai întâi claritate.
Focul interior devine vindecător atunci când e susținut de prezență, nu de reacție.

Curajul matur este calm, ferm și profund personal.
Cele mai importante transformări pot fi mici, tăcute și invizibile pentru ceilalți.

Poate că această perioadă nu ne cere să facem mai mult, ci să fim mai onești cu noi. Să ne întrebăm unde ne ducem energia și ce parte din noi are nevoie, pentru prima dată, să fie aleasă fără vinovăție.

Dacă focul este forța care ne pune în mișcare, discernământul este ceea ce îi dă direcție. Iar atunci când cele două se întâlnesc, viața începe să curgă cu mai mult sens, nu cu mai mult efort.

Poate că adevărata transformare începe exact aici: în momentul în care alegem, cu blândețe și curaj, să nu mai mergem împotriva noastră.

glasul sinelui #14

Ascultă Articol

Citește în Revistă

Libertatea nu este absența limitelor, ci capacitatea de a rămâne conectat cu tine în acțiune.
alexandra șchianu

AUTOR ARTICOL

ALEXANDRA ȘCHIANU

Alexandra Șchianu este psiholog și terapeut, cu o abordare centrată pe integrarea experienței emoționale, a corpului și a conștiinței în procesul de autocunoaștere și maturizare interioară. Scrisul său se remarcă prin claritate, echilibru și o atenție fină acordată nuanțelor psihice care apar în perioadele de tranziție și schimbare personală.

Textele Alexandrei nu caută să dramatizeze procesele interioare, ci să le aducă în lumină cu onestitate și discernământ, oferind cititorului repere pentru a face diferența dintre reacție și claritate, dintre impuls și alegere conștientă. Prin această perspectivă, contribuția sa la Glasul Sinelui devine un spațiu de reflecție matură asupra modului în care adevărata transformare începe atunci când omul încetează să mai meargă împotriva propriei sale naturi.