În contextul acestei ediții dedicate Calului de Foc, Leonard Cohen reprezintă momentul de oprire conștientă. Nu fuga, nu galopul, ci clipa în care forța vieții este complet integrată și nu mai are nevoie să se manifeste prin exces.

Arta lui Cohen nu este una a spectaculosului, ci a fisurii asumate. El nu încearcă să vindece ruptura dintre om și sacru, ci o locuiește.

arta ca stare de conștiintă

Leonard Cohen știe că lumina nu intră prin perfecțiune, ci prin acele locuri fragile pe care nu le mai ascundem. Aceasta este arta intuitivă în forma ei matură. Nu expresie a eului, sau căutare de sens, ci prezență sinceră în ceea ce este.

În Leonard Cohen, focul a ars până la capăt, iar din cenușa lui nu a mai rămas exaltare, ci o voce calmă, capabilă să spună adevărul fără violență și fără speranțe inutile. O voce care nu conduce, ci însoțește.

album – You Want It Darker (2016)

The birds they sang
at the break of day
Start again
I heard them say
Don’t dwell on what
has passed away
or what is yet to be.
Ah the wars they will
be fought again
The holy dove
She will be caught again
bought and sold
and bought again
the dove is never free.
Ring the bells that still can ring
Forget your perfect offering
There is a crack, a crack in everything
That’s how the light gets in.

Anthem – Loenard Cohen

Ultimul său album, You Want It Darker, este una dintre cele mai limpezi expresii ale unei conștiințe aflate în pace cu arderea sa. Nu este un album al resemnării, ci al acceptării lucide. Vocea aproape șoptită, textele reduse la esență și prezența constantă a temei sacrului arată un om care nu mai negociază cu adevărul.

Aici, focul nu mai este pasiune sau revoltă, ci claritate finală.

Apa nu mai este emoție turbulentă, ci compasiune și gravitație interioară. Cohen nu mai caută sensul, ci îl lasă să se arate, chiar și atunci când acesta este întunecat, incomod sau greu de purtat.

Această lucrare nu cere empatie și nici interpretare. Ea cere prezență. Este muzica unui om care știe că nu mai este nimic de demonstrat, doar de rostit cu demnitate.

Leonard Cohen

Născut în Montreal, într-o familie evreiască profund ancorată în tradiție, ritual și tăcere sacră. Încă din tinerețe, a fost atras nu de succesul rapid, ci de cuvântul esențial, de poezie ca formă de adevăr și de întrebările care nu caută rezolvare imediată. Mult înainte de a deveni cunoscut ca muzician, Cohen era deja un poet respectat, autor de volume de poezie și romane care explorau teme precum iubirea, credința, singurătatea, vinovăția și dorința de absolut.

întrebările esențiale

Leonard Cohen a fost, înainte de toate, un om care a stat mult timp cu întrebările esențiale ale vieții fără a se grăbi să le transforme în răspunsuri. Poet prin structură interioară, cântăreț prin necesitate de expresie și mistic prin vocație tăcută, Cohen a traversat existența ca pe un proces de dezbrăcare lentă de iluzii, identități și certitudini.
Opera sa nu s-a născut din dorința de afirmare artistică, ci dintr-o luptă sinceră cu sensul, cu credința, cu iubirea, cu eșecul și cu fragilitatea umană. Departe de exaltarea spirituală sau de optimismul demonstrativ, Cohen a ales să rămână în adevăr chiar și atunci când acesta era incomod, melancolic sau incomplet.

Retragerea din lume

Anii petrecuți în retragere, la mănăstirea zen de pe Mount Baldy, nu au fost o evadare din lume, ci o adâncire. De acolo, vocea lui s-a întors mai joasă, mai simplă, mai lipsită de ornamente — ca și cum focul care l-a traversat de-a lungul vieții nu mai avea nevoie să ardă vizibil pentru a fi real.

Leonard Cohen nu a propus modele de viață și nu a oferit soluții. A oferit, în schimb, onestitate. Iar aceasta este una dintre cele mai rare forme de artă.

ARTA INTUITIVĂ #14

Ascultă Articol

Citește în Revistă

Există o crăpătură, o crăpătură în orice.
Așa pătrunde lumina.
leonard cohen

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Mell a descoperit penelul în același moment în care și-a pierdut certitudinile. Sau mai bine zis – în momentul în care certitudinile s-au dizolvat și a rămas doar o mână care voia să miște culoare pe pânză, fără să știe de ce, fără să întrebe dacă „e bine”, fără să aștepte permisiune. Ani de branding, marketing, construire de identități pentru alții – și apoi, tăcere. Golire. Și în acel gol, ceva a început să picteze. Nu Mell-persoana. Ceva prin Mell.
Acum, The Meditation Academy și revista Tot.Una sunt extensii ale aceluiași gest creator: a crea spații unde oamenii pot să-și amintească că nu trebuie să devină artiști, vindecători, căutători spirituali – trebuie doar să înceteze să pretindă că nu sunt deja.

„Nu sunt aici să vă ofer adevăruri finite, ci să vă amintesc că fiecare dintre voi poartă în sine întreaga bibliotecă a înțelepciunii cosmice. Sunt doar un companion în călătoria de reamintire a ceea ce ați știut întotdeauna în adâncul ființei voastre.”