bolile sufletului nostru

În secolul de azi majoritatea afecțiunilor le putem denumi boli ale sufletului. Ele sunt pentru că ne împotrivim nouă, sunt pentru că nu facem voința Tatălui și Mamei Divine, sunt pentru că suntem orgolioși, pentru că nu ne ascultăm propriul corp, pentru că suntem supărați pe D-zeu, pentru că avem probleme în familie, poate lucruri nespuse, pentru că nu dorim să ascultăm șoaptele lui D-zeu în urechea noastră, pentru că avem nevoie să experimentăm, chiar și ceva dureros ca să putem evolua.

Suntem în suferință ori fizică, ori psiho-emoțională și ne petrecem mult timp din viața noastră inconștienți, adormiți. Această adormire nu face decât ”să înfurie” sufletul pentru că el dorește să se trezească.

Care sunt cauzele bolilor psiho-somatice?

Psihosomatica numește șoldurile „arhiva profundă a corpului”. Energia feminină le numește „cupa vieții”. Mitologiile le privesc ca pe „poarta dintre materie și spirit”. Iar tăcerea loaPrimele semne sunt subtile. Un mic disconfort în corp sau gânduri precum: Cu ce am greșit? De ce mie? De ce așa? Ce e bine să fac? Cum pot schimba ceva la mine ca să nu mai atrag aceeași situație?
În acel moment, boala nu a ajuns încă în corp. Este in câmpul nostru. Nu se manifestă fizic.
Dacă ești aici, dacă ai întrebări, dacă simți dureri, ești fix în punctul care trebuie.r spune ceea ce cuvintele nu au avut curaj să exprime.

Nu te înfuria, nu te supăra, nu te critica!
Învață să te iubești, ai încredere în tine, învață din greșeli și mergi mai departe. Viața îți va aduce în cale și alte provocări ca sufletul tău să experimenteze viața trăită pe acest pământ, cu bune, cu rele. În felul acesta sufletul tău se înalță.
Nu te amăgi.
Nu îți plânge de milă.
Nu fi gelos.

Boli karmice sau boli psiho-somatice?

Bolile, afecțiunile, suferințele sunt formate, pe de o parte din plăți pe care le avem de făcut din trecut numite si Karmă. Mai sunt formate din ”răutăți” pe care le-am făcut chiar și inconștient, deci nici măcar nu ne-am dat seama. Pe de altă parte din neascultarea atentă a șoaptelor sufletului nostru din momentul prezent. Deci, pot fi karmice sau pot fi din prezentul, din aici și acum, pot fi somatice.

Hai sa îți dau câteva exemple ca sa înțelegi la ce ma refer.

Fii sincer cu tine.
Citește aceste rânduri și răspunde-ți. Este un îndemn. Cititul fără prezență conștientă, în secolul XXI, nu valorează nimic.
Este ca și cum intră pe o ureche și iese pe cealaltă.
Citește cu inima. Cu sufletul. Nu cu mintea.
Fă acest efort — îți va fi răsplătit.

Mușchiul psoas – mușchiul sufletului

Vorbim despre psoas pentru că este numit și „mușchiul sufletului”.
Este un mușchi profund care leagă coloana lombară de picioare și are un rol esențial în postură, mers și stabilitatea bazinului.
Este singurul mușchi care conectează direct coloana vertebrală cu membrele inferioare.
Dincolo de rolul fizic, psoasul este strâns legat de sistemul nervos și de răspunsul la stres („luptă sau fugi”), reacționând imediat la frică, tensiune și emoții profunde.

Un psoas tensionat poate genera dureri lombare, rigiditate în șolduri și o stare generală de neliniște.

Cum se poate detensiona psoasul?

• mișcare lentă: yoga, taichi, Qigong
• respirație conștientă, abdominală,
• plimbări în natură,
• terapii manuale: cranio-sacrală, manipulare viscerală, acupunctură, osteopatie,
• poziții de relaxare (pe spate cu genunchii îndoiți, postura copilului din yoga),
• eliberare emoțională: psihoterapie, terapie psiho-somatică,

Râsul ca mecanism de apărare

În ședințele de terapie, uneori pacientul începe să râdă când este întrebat despre emoții.

Nu este un râs autentic, ci unul isteric — un mecanism de evitare.
Este râsul care nu vrea să deschidă „cutia Pandorei”, care nu vrea să privească emoția și trăirea din corp. Râsul poate distrage atenția de la ceea ce este nevoie să vezi.

Cum conlucrăm cu sufletul pentru a fi mai sănătoși?

Deci, vezi tu, dragă cititorule, ca vorbim de fapt de vindecarea sufletului atunci când suferim.
În momentul de față sunt foarte multe cărți de specialitate din care îți iei informația, internetul e plin de informații, însă practica este ceea ce ne lipsește.
Nu te speria! Căci o disciplină se învață în timp.
Acum nu poți aplica multe lucruri bune pe care le știi pentru că ești în entropie. Ce inseamnă asta? Există o energie, implicit și emoții, credințe limitative care te blochează să ieși din acea situație. Repet, sufletul tău a ales să experimenteze lucrurile în maniera aceasta. Rămâne ca tu să decizi cât timp stai acolo.

Vezi tu, un om cu inteligenta emoțională este acela care scurtează timpul suferinței, care ia decizii mai rapid. Diferența dintre noi, oamenii, stă în faptul ca unii aleg să sufere mai puțin, alții mai mult. Aici este liberul arbitru.

Putem să hrănim sufletul cu meditația, cu arta și cultura, cu muzica ambientală, cu muzica clasică, cu activități în natură, cu rugăciunea, cu ajutorul față de cineva. Sunt resursele noastre cu care putem să evoluăm, să ne menținem echilibrați printre ceilalți și să ne bucurăm de prezent.

Te îmbrățișez, dragă cititorule,

Ana Maria Mavru