Anamaria Ichim scrie nu pentru a înfrumuseța realitatea, ci pentru a o trăi și dezvălui. Poezia ei nu este un exercițiu literar, ci un proces interior, un act de descoperire. În textele ei se simte permanent tensiunea dintre două lumi: concretul vieții cotidiene și înaltul nevăzutului. Ea scrie cu o sinceritate dureroasă, fără artificii, iar tocmai această autenticitate brută conferă forță versurilor. Nu urmărește să convingă, ci să lase cititorul să respire alături de ea – fie în momentele de rănire, fie în clipele de transfigurare.

În ansamblu, opera Anamariei Ichim poate fi văzută ca un poem existențial desfășurat în capitole, unde fiecare text nu este doar o poezie, ci o practică de conștientizare. Cititorul nu rămâne spectator, ci este chemat să devină participant la propria lui întoarcere către sine.

woman, model, young, pose, female, cute, outdoors, face, hairstyle, people, nature, modeling, fall, autumn, leaves, forest, season, grass, fashion, portrait

dincolo de rațiune

Există momente în care cuvintele nu mai spun o poveste, ci devin ele însele o poartă. În această ediție, scrierile Anamariei Ichim ne invită să pășim dincolo de rațiune, acolo unde iubirea și umbrele se întâlnesc nu ca opuse, ci ca părți ale aceluiași întreg. „Întoarcere către sine” ne amintește că esența noastră își poartă adevărul chiar și atunci când îl uităm. „Eu, între stele și carne” ne prinde în mișcarea fină dintre cer și pământ, unde fiecare pas este și o cădere, și o ridicare.

Aici, arta nu se citește — se respiră.

Artistic shot of a woman enveloped in a sheer flowing gown.

Întoarcerea către Sine

Am plecat departe de mine,
Prin cariere, prin iubiri, prin visuri străine.
Am căutat validare în priviri goale,
Și liniște în bătăile de inimă ale altora.

Până într-o zi… când nimic nu m-a mai ținut.
M-am prăbușit în mine.
Și în căderea aceea dureroasă
Am auzit pentru prima oară glasul sufletului meu.

„Nu ești ce ai. Nici ce crezi că meriți.
Ești ce ești. Dinainte să te pierzi.
Dinainte să suferi. Dinainte să uiți.”

Întoarcerea a fost lentă. Sângeroasă. Sfântă.
A fost sătulă de teamă și foame de adevăr.
Dar cu fiecare pas spre mine,

Am început să vindec lumea întreagă.

Eu, între stele și carne

Am întrebat cerul ce vrea de la mine.
Mi-a răspuns cu o tăcere mai vie decât o mie de cuvinte.
Am întrebat inima de ce bate, dacă tot doare. Mi-a spus: “Pentru că știi să simți, chiar și când sângerezi din tăcere.”

Caut răspunsuri printre stele, dar le port în sânge – în lacrima care nu se vede, în zâmbetul care nu mai minte.
Am vrut să înțeleg de ce viața doare și totuși te cheamă, de ce iubirea vindecă, dar și rupe,
de ce sufletul meu simte că e vechi, deși trupul abia învață să meargă drept prin lume.

Am simțit Universul în palmele goale, când nu mai aveam nimic – și tocmai atunci aveam Totul.
Am simțit Dumnezeu nu în biserici, ci în copilul meu când doarme liniștit pe pieptul meu.
Nu știu cine sunt pe deplin, dar știu că nu sunt întâmplătoare.
Poate sunt o amintire a unei stele căzute, sau o femeie care a ales să-și amintească cine e, într-o lume care uită.

Vreau să înțeleg viața, dar poate menirea mea e s-o simt. Să o trăiesc. Să o vindec.
Să o scriu. Și să o las în urma mea, ca o lumină tăcută, printre paginile unei cărți… sau printre pașii unui copil.

woman, model, silhouette, star, colorful, light, acting, portrait, woman, star, star, star, star, star, light, light, acting

În scrierile sale, tema centrală este călătoria spre sine:

uneori prin reculegere și retragere,
alteori prin confruntarea cu limitele trupului și ale materiei,
iar adesea printr-o metafizică a întregirii – locul unde carnea și spiritul nu se exclud, ci se caută.

Poezii precum „Întoarcerea către sine” sau „Eu între stele și carne” sunt expresii pure ale acestei pendulări între fragilitate și verticalitate.

Stilistic, Anamaria nu caută ornamentul. Ea scrie direct, ca și cum ar nota în jurnalul interior. Dar din această simplitate izvorăște o frumusețe neașteptată: fiecare imagine, chiar și crudă, are o vibrație de adevăr care atinge cititorul.

Am ales să deschidem această secțiune pentru că simțim că este timpul să privim altfel farfuria din fața noastră: ca pe un altar al vieții. Fiecare aliment are o istorie, o forță de vindecare și, uneori, o vibrație subtilă care hrănește nu doar corpul, ci și sufletul.

arta intuitivă #09

Ascultă Articol

Citește în Revistă

Dar cu fiecare pas spre mine,
Am început să vindec lumea întreagă.
anamaria ichim

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Scrierile ei nu cer aderare oarbă sau idolatrizare, ci curajul de a privi viața în toate dimensiunile ei – văzute și nevăzute – și de a o îmbrățișa ca pe un câmp infinit al conștiinței în continuă explorare de sine. Mell este creator, terapeut și explorator al profunzimilor ființei. Prin scrierile și proiectele sale, inspiră transformare, claritate și reconectare la esența interioară. Prin revista Tot.Una, Mell creează un spațiu de întâlnire pentru toți cei care recunosc că separarea între spiritual și cotidian este doar o iluzie temporară, și că adevărata căutare constă în integrarea sacrului în fiecare moment al existenței umane