Gutui coapte cu miere, nucă și scorțișoară – Rețetă TOTUNA 22
rețetă GUTUIE
Fructul care nu se grăbește
Există fructe care te cuceresc imediat.
O vezi galbenă, grea, aproape solară. O apropii de tine și parfumul ei umple aerul înainte să o guști. Dar dacă încerci să o muști așa cum ai face cu un măr sau cu o pară, întâlnești o pulpă tare, astringentă, uneori aproape neprietenoasă. Parcă îți spune: nu încă.
ediția 22 tot.una-essentia momentum
rețeta conștientă
Gutuie coaptă cu miere, nucă și scorțișoară
Mică formulă de intenție (opțională)
Nu începe imediat. Lasă vasul câteva minute în fața ta.
Observă mai întâi parfumul. Culoarea. Aburul. Amintește-ți fructul tare de la care ai pornit și observă ceea ce timpul și căldura au făcut posibil.
Pregătire
Ingrediente
- 2 gutui mari
- 2–3 lingurițe de miere
- o mână mică de nuci tocate grosier
- ½ linguriță de scorțișoară
- puțină coajă fin rasă de lămâie sau portocală
- aproximativ 100 ml apă
- opțional, câteva picături de suc de lămâie
Prepararea ritualizată:
- Spală bine gutuile și îndepărtează puful de pe coajă.
- Taie-le în jumătăți sau sferturi și scoate cu grijă cotorul și semințele.
- Așază bucățile într-un vas termorezistent, adaugă apa și puțin suc de lămâie, apoi acoperă vasul.
- Lasă-le să se coacă lent, la aproximativ 175–180°C, până când pulpa devine fragedă. În funcție de soi și de dimensiunea bucăților, poate dura în jur de 45–70 de minute.
- Spre final, descoperă vasul.
- Adaugă mierea, scorțișoara și nucile și mai lasă gutuile câteva minute să se rumenească ușor.
- Coaja de citrice se pune la final, cât fructul este încă fierbinte.
Gustă. Fără telefon. Fără să faci altceva în același timp.
Poate că aceasta este întreaga practică a acestei ediții într-o farfurie: nu tot ceea ce devine dulce trebuie grăbit să ajungă acolo.
Uneori avem doar de creat condițiile potrivite. Și de lăsat timpul să lucreze.
ascultă . citește. simte.
Abundența Vieții
Ediția 22 a revistei TotUna – Essentia Momentum,
intitulată „Abundența Vieții”, este o întoarcere către acel spațiu
interior în care nu mai avem nimic de demonstrat pentru a exista.
Este despre libertatea de a rămâne prezenți în propria viață,
fără să fugim de formă, de trup, de lume sau de ceea ce simțim.
Despre a primi ceea ce vine, fără a transforma fiecare experiență
într-o luptă, o definiție sau o limită.
O invitație de a recunoaște că abundența, libertatea și viața
nu sunt lucruri pe care trebuie să le cucerim,
ci spații pe care învățăm, încet, să le lăsăm să curgă prin noi.
