Maestrul MAnifestat

Și am înțeles, în luna aceasta de foc, un lucru pe care înainte doar îl bănuiam. Că a fi maestru nu înseamnă a ajunge undeva. Nu e o culme pe care o cucerești, un titlu pe care îl primești, o stare specială care te ridică deasupra celorlalți. Este, mult mai simplu și mult mai greu, o așezare. Rămânerea neclintit într-un loc, în timp ce totul în jur arde, se învârte și se cheamă la vacarm. Nu deasupra focului. În mijlocul lui. Focul nu minte. Îți spune, fără menajamente, cine ești în ziua în care apasă.

Și tocmai aici se dezvăluie chipul adevărat al maestrului — cel pe care am încercat, în tot acest număr, să-l dezbrac de veșmintele cu care egoul îl împodobește. Pentru că „maestru” a ajuns, în lumea noastră, cea mai vicleană dintre haine: sună a înălțime tocmai când ascunde orgoliu. Se declară, se afișează, își face discipoli dependenți, cere să fie urmat.

Maestrul adevărat face exact pe dos. Nu se declară — nici măcar sieși. Nu creează dependență, ci o dizolvă; lucrarea lui întreagă este să devină, cu timpul, de prisos. Nu luptă cu răul, pentru că știe că răul nu se învinge cu rău, nici frica cu frică, ci doar cu acceptarea, detașarea și iubirea lucidă. Nu se retrage din lume pe vreun munte, ci rămâne în mijlocul pieței, așezat, lăsând ca prin propria lui liniște lumea subtilă să atingă lumea densă.

Nu-ți cer, prin acest cuvânt de deschidere, să faci ceva. Am învățat că ceea ce contează cu adevărat nu se poate cere sub formă de instrucțiune — ar fi doar un alt glas adăugat la vacarmul lumii. Îți las doar o invitație, aceeași pe care mi-o fac și mie în fiecare zi a acestei luni. În mijlocul focului care limpezește, rămâi lucid. Acum, alături de Alexandra Șchianu, Ana Maria Mavru, Andreea Save și Otilia Deak.

Cu dăruire și infinită dragoste,

Mell

CoFondator The Meditation Academy