Handpan – instrumentul care construiește tăcerea

Constructorii primelor handpan-uri s-au inspirat din touba — un instrument cu percuție metalică din Trinidad, creat în secolul XX din butoaie de petrol reconvertite. Dar înainte de touba, existau instrumente similare în tradiția indiană — ghatam, vas de lut cu rezonanță corporal acordată, prezent în muzica carnatică de secole. Și în tradiția indonesiană a gamelan-ului — ansambluri de instrumente metalice acordate în scale specifice, care creează câmpuri sonore imersive folosite în ceremonii, meditație și vindecare rituală.

Fizica unui sunet care vindecă

Handpan-ul produce un sunet complex și neobișnuit din punct de vedere acustic. Fiecare notă conține tonul fundamental și cel puțin doi armonici — octava și a cincea — care rezonează simultan în interiorul corpului metalic. Această structură armonică specifică este cea care conferă sunetului profunzimea și calitatea sa meditativă.

Notele handpan-ului acoperă un interval de aproximativ130-500 Hz pentru tonurile fundamentale — o zonă sonoră caldă și mediană care, combinată cu armonicii naturali ai instrumentului și cu caracterul lent și rezonant al muzicii, favorizează tranziția creierului din starea beta — dominantă în gândirea analitică — spre undele alpha și theta, asociate cu relaxarea profundă și accesul la straturile subconștiente ale minții. Cercetări în domeniul terapiei prin sunet au arătat că vibrațiile produse de instrumente metalice acordate în armonici naturale influențează sistemul nervos autonom, reducând nivelul de cortizol și activând ramura parasimpatică — starea de odihnă și recuperare. Corpul, literal, se reașează.

Există în memoria colectivă a omenirii o atracție constantă spre sunete care conțin armonici multiple, spre instrumente care nu produc o singură frecvență ci un câmp de rezonanță. Daoismul vorbea despre sunet ca despre una dintre formele primare ale energiei qi — iar tradițiile tibetane au folosit boluri de cânt pentru a crea stări de coerență interior-exterior cu mii de ani înainte ca neuroștiința să documenteze mecanismele acestui proces.

Roxana Iancu

Roxana este muziciană de handpan și facilitatoare de experiențe sonore, activă în București și împrejurimi. Fostă dansatoare profesionistă de salsa, a descoperit handpan-ul în 2020 și i-a dedicat de atunci întreaga sa expresie artistică. Creează spații sonore pentru retreaturi, evenimente și întâlniri de comunitate, cu accent pe reconectarea cu sinele și pe puterea terapeutică a sunetului.

Există oameni care descoperă un instrument și ajung să îl cânte. Și există oameni pentru care un instrument devine oglindă, cale și limbaj simultan. Roxana Raluca Iancu aparține celei de-a doua categorii. Muzica a fost cu ea din copilărie — în dans, în mișcare, în bucuria expresiei corporale. Ani de zile a dansat salsa la nivel profesionist, știind că ceva în ea caută un limbaj mai adânc decât pașii unui dans. În 2020 a descoperit handpan-ul — și ceva s-a reconfigurat. Nu a renunțat la dans. A descoperit că sunetul poate face ceea ce dansul începuse: să creeze spații în care oamenii se reconectează cu ei înșiși, cu pământul și cu liniștea din interior.

Autodidactă prin vocație, Roxana nu a urmat un curriculum de studiu al instrumentului. A ascultat. A simțit. A lăsat handpan-ul să îi vorbească despre ritmuri și scale nu ca informație de memorat, ci ca experiență de trăit. Cinci ani mai târziu, muzica ei nu este o performanță — este un câmp. O invitație.

Roxana cântă la evenimente, retreaturi și întâlniri de comunitate, aducând sunetul handpan-ului acolo unde oamenii au nevoie să coboare din minte în corp, din gând în senzație, din construcție mentală în prezență vie.rioadă experimentală a fost urmată de o criză profundă.