Este, fără ca articolul să o numească astfel, chiar inima temei noastre. Pentru că maestrul, așa cum l-am urmărit prin toată această ediție, este exact conștiința care poate cuprinde ambele polarități fără să se identifice cu vreuna — cel care nu mai reacționează din frică sau euforie, ci răspunde din prezență. Ana Maria numește această stare cu limpezime și o ancorează în simboluri de o mare frumusețe: tabla de șah pe care înveți să joci conștient pe întreaga suprafață, Yin și Yang care nu se luptă ci se cuprind, zeița Kali care distruge nu viața, ci iluziile. Și ne lasă cu o vorbă care ar putea sta drept moto al întregului număr: dualitatea nu este destinația, ci profesorul care ne conduce, pas cu pas, către întregirea ființei.

Dualitatea fiintei umane manifestată în Univers

O călătorie între cele două forțe ale existenței

De această dată, dragă cititorule, te întâmpin cu o nouă temă și anume dualitatea psihică, emoțională și energetică. Este un subiect despre care fiecare dintre noi vorbește într-o formă sau alta, însă puțini se opresc cu adevărat să observe felul în care această dualitate se manifestă în propria lor viață.

Încă de la începuturile omenirii, omul a fost pus în fața unei alegeri. Nu doar între bine și rău, ci între conștiență și inconștiență, între identificare și libertate. De aceea, atunci când vorbim despre dualitate, nu vorbim doar despre două extreme, ci despre întregul proces prin care sufletul învață să se cunoască pe sine.

Dualitatea există încă de la începuturile omenirii

De când ne știm, de la Adam și Eva, a existat această dualitate, acest Regat al Binelui și acest Regat al Răului, surprinse în Grădina Edenului prin fructul care este gustat, pierzând astfel elixirul vieții și oferindu-i șarpelui oportunitatea de a se manifesta.

Permisiunea pe care ne-am dat-o a adus cu sine evoluția, nimic altceva. După acest moment, omenirea s-a îndreptat simultan către cădere și către evoluție. Din această experiență se naște dualitatea celor două lumi.

Dacă privim Universul, observăm că există mai multe tipuri de energii. Printre cele mai cunoscute se află energia negativă și energia pozitivă. Însă mai există un tip de energie despre care ne vorbesc Buddha, Iisus Hristos și alți mari maeștri care au parcurs drumul către Tatăl Ceresc și Mama Divină: energia neutră.
Aceasta nu înseamnă lipsa vieții sau lipsa emoției, ci o stare de echilibru profund, în care omul nu mai reacționează automat la ceea ce îi oferă lumea, ci răspunde din conștiință. Este spațiul interior în care nu mai suntem conduși nici de frică, nici de euforie, ci de prezență.

Cei trei centrii ai ființei umane

Și pentru noi, ca ființe care folosim corpul drept vehicul prin această lume, este important să înțelegem cum funcționează el și cum se raportează la aceste trei energii din punct de vedere psihic, emoțional și energetic.

Primul centru la care ne vom referi este cel psihic. Psihicul uman are două forme prin care se manifestă. Gândim și analizăm prin psihismul inferior (adică o gândire, o logică și o analiză aparținând criticii, judecății, invidiei, geloziei, erorilor mentale și credințelor limitative) și prin psihismul superior (adică o gândire, o logică și o analiză care susțin bucuria, starea de bine, claritatea și fericirea).

De altfel, și în cazul celui de-al doilea centru, cel emoțional, avem două tipuri de manifestări: emoționalul inferior (stări depresive, tristețe, anxietate, stres, teamă) și emoționalul superior (veselie, bucurie, compasiune, iubire, recunoștință și pace).

Pentru al treilea centru, și anume cel energetic, întâlnim aceeași polaritate: energie pozitivă și energie negativă. Dualitatea aceasta se regăsește atât în corpul uman și în toți centrii săi, cât și în Mama Natură: pe de o parte furtuni, tsunamiuri și cutremure, iar pe de altă parte cer senin, lumină, viață, copaci, animale și întreaga frumusețe a creației.

Dar, hai să povestim mai multe despre aceste aspecte duale. Mai jos o sa dau câteva exemple.

Tabla de Șah

Tabla de șah reprezintă, într-un mod simbolic, chiar câmpul conștiinței umane. Pătratele albe și negre nu există pentru a se anula reciproc, ci pentru a crea jocul. Dacă ar exista o singură culoare, jocul nu ar mai putea avea loc. În același fel, viața ne pune înainte experiențe pe care le etichetăm drept bune sau rele, însă fiecare dintre ele devine o mutare care ne apropie de înțelegerea propriei noastre naturi. Adevărata provocare nu este să eliminăm una dintre culori, ci să învățăm să jucăm conștient pe întreaga tablă, fără să ne identificăm cu o singură piesă sau cu un singur rol.

Zeița Kali

În tradiția hindusă, zeița Kali este adesea percepută ca o divinitate înfricoșătoare, însă simbolismul ei este mult mai profund. Ea nu distruge viața, ci distruge atașamentele, iluziile și identificările ego-ului care împiedică sufletul să evolueze. Kali reprezintă acea forță transformatoare care apare atunci când omul este pregătit să lase în urmă ceea ce nu îi mai servește. Uneori, ceea ce trăim ca o pierdere este, de fapt, începutul unei renașteri interioare. Din această perspectivă, distrugerea nu este opusul creației, ci o etapă necesară a transformării.

Taoism (Yin și Yang)

Taoismul ne oferă una dintre cele mai frumoase reprezentări ale dualității prin simbolul Yin și Yang. Acesta nu vorbește despre lupta dintre lumină și întuneric, ci despre complementaritatea lor. În fiecare manifestare Yin există o sămânță de Yang, iar în fiecare Yang se află deja germenele lui Yin. Viața curge prin alternanța acestor două principii, iar înțelepciunea constă în a nu ne opune acestui flux. Când încercăm să trăim doar într-o singură extremă, pierdem armonia naturală a existenței. Echilibrul apare atunci când învățăm să acceptăm că fiecare experiență conține, în mod tainic, și potențialul contrariului său.

Triunghiul dramatic

Această dualitate se reflectă și în ceea ce psihologia numește triunghiul dramatic al lui Stephen Karpman. În momentele de inconștiență, omul oscilează între rolul de victimă, salvator și persecutor, fără să își dea seama că fiecare dintre aceste poziții îl menține captiv în aceeași dinamică. Astăzi ne putem simți victime, mâine salvatori, iar peste puțin timp persecutori. Rolurile se schimbă, însă mecanismul rămâne același. Ieșirea din acest triunghi nu se produce prin alegerea unuia dintre roluri, ci prin dezvoltarea conștiinței care observă jocul și refuză să mai participe la el. În acel moment începe adevărata libertate interioară.

Un moment de sinceritate cu tine însuți

Așază-te pentru câteva minute într-un loc liniștit și adresează-ți următoarele întrebări:

• În ce situații din viața mea reacționez cel mai des din frică și nu din iubire?
• Care sunt oamenii sau experiențele pe care îi consider „dușmanii” mei și ce anume reflectă ei despre mine?
• Ce parte din mine evit să privesc, deși îmi cere atenția de mult timp?
• Dacă aș înceta pentru o clipă să împart lumea în bine și rău, cine aș fi eu?

Nu încerca să găsești răspunsuri perfecte. Observă doar ceea ce apare în interiorul tău. Uneori, simpla conștientizare este primul pas către transformare.

Poate că adevărata provocare a vieții nu este aceea de a elimina întunericul și de a păstra doar lumina. Fără noapte nu am cunoaște răsăritul, iar fără tăcere nu am putea auzi muzica sufletului. Dualitatea face parte din experiența umană, însă ea nu reprezintă destinația noastră finală.

Puțini vorbesc despre faptul ca aceasta dualitatea se găsește pe pământ ca doua forte în aspectele sale manifestate: negativ și pozitiv tocmai ca noi să le transcendem și să ajungem la cea de-a treia forță, cea neutră.

Avem nevoie sa ajungem în punctul în care pe noi nu ne mai misca acele situații la nivel de corp, minte și emoție. Indiferent ca sunt experiențe bune sau rele. Indiferent ca avem ceva de învățat sau nu. Sufletul nostru se simte bine, în liniște, în contopire și în experiența prezentului și atât. Nimic altceva nu mai contează. Nu cum vrem noi din propria voință, ci așa cum a lăsat D-zeu lucrurile. Aceasta este energia neutră la care e nevoie sa aspiram din ce în ce mai mult.

Pământul este guvernat de cele două forțe. Negativă și pozitivă. Însă, dacă le transcendem ajungem să înțelegem mai bine suferințele create în corpul fizic, in partea emoțională și în psihicul nostru. Căci aceasta este o planetă karmica, a transformării. În același timp aici se găsește și gradina Edenului.

Cel mai frumos și spectaculos loc din Univers. Terra este o planeta puternica. Având acest aspect al transformării prin suferința. Însă, tot aici sunt și cele mai spectaculoase peisaje. Cele mai intense trăiri.

Pe măsură ce devenim tot mai conștienți de propriile gânduri, emoții și reacții, începem să descoperim un spațiu lăuntric în care contrariile nu se mai luptă, ci coexistă. Acolo nu mai suntem definiți de ceea ce trăim, ci de felul în care alegem să fim prezenți în mijlocul fiecărei experiențe.

Poate că acesta este, în cele din urmă, sensul călătoriei noastre: nu să alegem între lumină și întuneric, ci să devenim conștiința care le poate cuprinde pe amândouă cu înțelepciune, discernământ și iubire. Astfel, dualitatea nu mai este o povară, ci devine profesorul care ne conduce, pas cu pas, către întregirea ființei.