În universul acestei ediții, unde discutăm despre templu interior, rădăcini sacre, lumină și reconstrucție, nu puteam aduce decât un artist care construiește temple din lumină, spații de tăcere, camere în care sufletul se poate auzi.

Acesta este James Turrell. Arhitectul invizibilului. Artistul care pictează cu lumina însăși. Omul care a înțeles că uneori, ca să vezi, trebuie doar să taci.

Când lumina devine arhitectura sufletului

Unii artiști modelează piatra, alții modelează culoarea, și există câțiva, foarte puțini, care modelează… percepția. În această ediție dedicată Arhitecturii Sufletului, am ales să privim spre arta care nu doar încântă ochiul, ci transformă interiorul celui care o contemplă. Pentru că există o formă de creație în care nu materia este esențială, ci spațiul pe care îl deschide în tine. O artă care nu cere interpretare, ci prezență O artă care nu oferă răspunsuri, ci revelă întrebări adevărate.

„SKYSPACE” – o fereastră spre infinit, un templu al privirii interioare

„Skyspace” este una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui James Turrell. Un proiect pe care îl regăsim în forme diferite pe tot globul: încăperi simple, austere, perfect proporționate, care conțin în tavan o deschidere spre cer — o fereastră tăiată cu o precizie aproape mistică. Pare puțin. Dar nu este.

Când te așezi în interiorul unui Skyspace, lumea exterioară începe să se dizolve. Lumina devine materie. Respirația devine arhitectură. Cerul devine parte din tine.

În realitate, ceea ce Turrell construiește nu este o cameră, ci o stare de conștiință.În funcție de momentul zilei, de mișcarea norilor, de intensitatea luminii, Skyspace se transformă. Devine o cameră de meditație, un altar al luminii, un templu al percepției, o experiență a infinitului sau o poartă către interior.

Pentru mulți, momentul de la apus este punctul culminant. Lumina cerului și lumina camerei devin o compoziție vie, aproape sacră. Totul „respiră”. Totul se dilată. Totul devine o singură vibrație. Privirea trece prin deschidere, dar în mod paradoxal, tu nu mai privești cerul. Cerul te privește pe tine.
Asta este magia lui Turrell: transformă observatorul în lumină, și lumina în observator. Este arhitectura cea mai pură, cea mai esențială: arhitectura sufletului, pe care o vezi cu proprii tăi ochi interiori.

James Turrell este un artist imposibil de încadrat. Nu este pictor, deși pictează. Nu este arhitect, deși construiește temple. Nu este mistic, deși operele lui deschid stări de conștiință înalte.

El este un sculptor al luminii.

Născut într-o familie Quaker — o tradiție profund orientată spre liniște, interioritate și lumină — Turrell a crescut într-un context în care prezența era mai importantă decât cuvintele. Această educație timpurie se regăsește în întreaga sa operă.

Turrell nu creează obiecte, creează experiențe.

Lucrările lui nu se privesc. Se trăiesc. Se respiră. Se interiorizează.

Artistul explorează:

lumina naturală ca material viu
lumina artificială ca spațiu perceptiv
întunericul ca revelator al interiorului
tăcerea ca instrument de sculptură
percepția ca poartă către realitatea subtilă

Cea mai mare lucrare a vieții sale este proiectul uriaș Roden Crater, un crater vulcanic din Arizona transformat într-un observator cosmic și într-un templu al luminii.
Este un proiect monumental, început în 1977, încă în desfășurare, un testament al obsesiei lui pentru relația dintre cer, lumină și percepție umană. Turrell nu creează artă. Creează spații interioare. Locuri în care omul poate simți ceva rar în lumea modernă: claritate, prezență, infinit, liniște.

Este unul dintre puținii artiști care pot spune că lucrează direct cu conștiința privitorului.

arta intuitivă #12

Ascultă Articol

Citește în Revistă

În epoca consumerismului și materialismului, eu mă ocup cu cer albastru și aer colorat.
james turrell

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Mell a descoperit penelul în același moment în care și-a pierdut certitudinile. Sau mai bine zis – în momentul în care certitudinile s-au dizolvat și a rămas doar o mână care voia să miște culoare pe pânză, fără să știe de ce, fără să întrebe dacă „e bine”, fără să aștepte permisiune. Ani de branding, marketing, construire de identități pentru alții – și apoi, tăcere. Golire. Și în acel gol, ceva a început să picteze. Nu Mell-persoana. Ceva prin Mell.
Acum, The Meditation Academy și revista Tot.Una sunt extensii ale aceluiași gest creator: a crea spații unde oamenii pot să-și amintească că nu trebuie să devină artiști, vindecători, căutători spirituali – trebuie doar să înceteze să pretindă că nu sunt deja.

„Nu sunt aici să vă ofer adevăruri finite, ci să vă amintesc că fiecare dintre voi poartă în sine întreaga bibliotecă a înțelepciunii cosmice. Sunt doar un companion în călătoria de reamintire a ceea ce ați știut întotdeauna în adâncul ființei voastre.”