anamaria ichim

Anamaria nu scrie poezie. Ea transcrie din tăcere. Dintr-o tăcere care știe ce înseamnă să porți o mască într-o lume grăbită și, totodată, ce înseamnă să o lași jos în fața unei stele care doar există.

Învățătoare de suflete înainte de a fi învățătoare de cuvinte, ea respiră între lumi. Poartă în scrisul ei amprenta celor care nu se tem de întuneric, pentru că știu că lumina nu vine din negație, ci din integrare. Este femeia care în fiecare dimineață își pune „zâmbetul drept” și pașii în noroi, dar care nu uită niciodată că înăuntru e făcută din cer. Este puntea dintre copilul-univers care visează și regina tăcută care își duce crucea cu blândețe.

Am adunat câteva fragmente din scrierile sale și le-am tradus în limbaj uman, păstrând flacăra originală a înțelegerii care vine dintr-un alt plan. Iată cum arată vindecarea atunci când este privită din perspectiva unei conștiințe care s-a întors acasă.

între două lumi

Anamaria îmbină claritatea unui discurs contemporan cu profunzimea unei rugăciuni ancestrale. Poezia ei nu este doar estetică, ci are rol de confesiune vindecătoare și declarație de apartenență la divin.

Trăiesc în două lumi care nu se văd,
una mă strigă cu voce de stea,
cealaltă mă trage cu pași de noroi,
și eu… mă sfâșii între ele, cu
inima mea făcută din cer și lut.

Într-o lume port zâmbetul, masca, mersul grăbit,
agenda plină, întrebările fără răspuns,
iubirile condiționate, așteptările grele.
Acolo, trebuie „să fiu”, să am, să dovedesc.
În cealaltă — liniște.

Acolo plutesc, respir, aud muzica tăcerii,
primesc răspunsuri fără să le cer,
mă amintesc pe mine.
Între ele, mă clatin.

Într-o zi sunt mamă, femeie, luptătoare.
În alta — copilul universului care visează
că știe de ce a venit aici.

Dar nu vreau să aleg.
Eu sunt puntea. Sunt legătura.
Sunt podul nevăzut dintre stea și pământ.
Și din fiecare zi
îmi clădesc o viață
care le unește,
nu le separă

Toate textele explorează cu sinceritate arhetipurile căutării de sine, dualității existențiale și regăsirii centrului divin într-o lume fragmentată. Se conturează o poetică a sufletului, în care stelele, lutul, tăcerea, lupta interioară și sacralitatea simplă devin simboluri ale reconectării.

dincolo de zâmbet

Zi de zi, îmi pun o mască,
Cu zâmbet drept și ochi senini,
Dar înăuntru, lumea-mi cască
Abisuri sfinte și suspini.

Afară par un munte-n soare,
Puternică, mereu pe drum,
Dar sufletul îmi stă în floare
Și plânge uneori, oricum.

E-un teatru viața ce mă cere
Să joc un rol în fiecare zi,
Dar eu păstrez în tăcere
Femeia care vrea doar „a fi”.

În mine e furtună și lumină,
Copil și stea, iubire și păcat,
Și când mă vezi atât de lină,
Să știi c-am ars și am iertat.

Port masca nu ca să ascund,
Ci ca să pot păși în lume,
Dar-n mine cresc adânc și blând
Grădini de vis și rugăciune.

Și poate, într-o zi curată,
Voi da deoparte ce e fals,
Să vadă lumea-adevărată
Femeia fără niciun dans.

Atunci, cu ochii dezgoliți,
Sufletul mi-l vei recunoaște:
O stea ce-a ars prin multe vieți,
În lume cu o mască ostașe.

steaua care își amintește

În versurile ei, rana devine poartă, iar lupta – o lecție de întoarcere. Ea nu cere răspunsuri. Le aude în muzica tăcerii.
Într-o lume care cere performanță, Anamaria scrie despre a fi.
Într-o lume a zgomotului, ea devine vocea stelei care nu a uitat.

artă intuitivă #06

Ascultă Articol

Citește în Revistă

Charming vintage arrangement with dry flowers, envelopes, and old photographs in a rustic setting.

Sunt podul nevăzut dintre stea și pământ
anamaria ichim

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este artistă, creator de spații de conștientizare și una dintre vocile care îmbină expresia artistică cu profunzimea reflecției interioare. Sub acest nume, creația sa devine un limbaj al sufletului – vizual, simbolic și emoțional – prin care experiența umană este explorată dincolo de formă, către esență.

În paralel, ca fondator al revistei TotUna – Essentia Momentum, susține un demers editorial dedicat conștiinței, vindecării și evoluției autentice.

Prezența sa este una profundă și blândă, iar viziunea pe care o aduce – atât artistic, cât și editorial – invită la introspecție, asumare și reconectare cu ceea ce este cu adevărat esențial. Ca autor și curator de conținut, Mell oferă mai mult decât texte sau imagini: oferă sens, spațiu și direcție.