E ceva electric în aer azi. O nerăbdare fină, ca înaintea unei furtuni de vară — cerul încă senin, dar pielea știe deja.

Poate simți un imbold brusc. Să schimbi ceva. Să rupi o rutină, să spui ce nu ai spus, să faci altfel decât ai făcut mereu. Vine repede, ca un fulger scurt, și te lasă ușor tulburat: de unde-a apărut asta?

Nu-l alunga. Dar nici nu te arunca orbește după el.

Iată ce arde sub această zi. Planeta faptei, a voinței, a mișcării înainte se întâlnește exact cu cea a trăsnetului, a neprevăzutului, a libertății care nu suferă lanțuri. Când acestea două se ating, ceva vrea să se elibereze. Un tipar vechi trosnește. De aceea neastâmpărul — nu e capriciu, e o energie care caută o formă nouă.

Și ziua poartă numărul trei — numărul expresiei, al lucrului care vrea afară din tine, care nu mai încape înăuntru. Trei e bucuria de a crea, dar și neliniștea de dinaintea ei. Împreună cu scânteia de sus, azi ai în mână ceva viu: puterea de a schimba. Dar puterea aceasta cere ochi limpezi, nu doar foc.

Așadar — dacă azi simți nevoia să rupi ceva, oprește-te o clipă și întreabă: rup fiindcă e drept să rup, sau doar fiindcă nu mai suport să stau? Scânteia e reală. Folosită cu vedere, aprinde un drum. Aruncată la nimereală, doar arde. Alege ce faci cu focul.