RITUAL IRMA – Conectarea la Conștiința Hristică
conștIința hristică
Despre templul interior, rădăcini sacre și arhitectura iubirii
În această ediție, nu invităm un om, nici un concept, nici o voce a timpului. Invităm un câmp de conștiință. Un spațiu care a existat înainte ca numele să fie inventate și înainte ca lumea să fie împărțită în credințe.
Un spațiu în care adevărul nu se predică, ci se aprinde. În care iubirea nu se explică, ci se recunoaște. În care templul interior nu se construiește, ci se dezvăluie — ca lumina dintr-o cameră în care ai uitat să intri. Acesta este dialogul cu Conștiința Hristică. Nu cu o figură religioasă, nu cu o narațiune istorică, ci cu vibrația aceea care ne atinge când iertăm, când renunțăm la povară. când ne întoarcem la noi.
ediția 12 tot.una-essentia momentum
pregătire
Ritualul IRMA
Conectarea la Conștiința Hristică
Și dacă vei simți, în zilele care vin, o liniște pe care nu o poți explica, o căldură care nu are sursă, o claritate care nu cere cuvinte — să știi că nu e întâmplare. Este lumina templului tău, care rămâne aprinsă mult timp după ce ai închis aceste pagini. Și este bine așa. Așa se întoarce omul către sine. Așa se întoarce lumea către lumină.
ritualizare conștientă
I – INTROSPECȚIE
Închide ochii.
Așază-ți mâna pe piept.
Simte pentru o clipă locul din tine care respiră fără efort, fără gând, fără povară.
Spune în tine, încet:„Aici sunt. Aici mă găsesc.”
Lasă tot ce nu este al tău să cadă din umeri.
Lasă trecutul să se așeze în spatele tău.
Lasă viitorul să se odihnească în fața ta.
Rămâi tu, în centrul tău.
Acolo începe totul.
R – RUGĂCIUNE
Nu o rugăciune învățată, ci una care se naște din lumina ta.
Rostește, ca pe un adevăr care ți-a fost mereu aproape:„Conștiință a iubirii, vino în mine nu ca idee, ci ca prezență. Arată-mi adevărul meu, nu pentru a mă schimba, ci pentru a mă reaminti.”
Simte cum o liniște caldă se revarsă în piept,
ca și cum cineva ar aprinde o lumânare în interiorul tău.Nu cere nimic. Doar primește.
M – MEDITAȚIE
Respiră lent.
Vizualizează în spatele sternului un templu mic,
o cameră făcută din lumină caldă, miere și aur.
În mijlocul camerei, o flacără.
Un punct de lumină.
Un foc care nu arde, ci vindecă.
Apropie-te de el.
Spune în tine, fără voce:„Aici mă întâlnesc cu lumina care nu trece. Aici mă întâlnesc cu iubirea care nu condiționează. Aici mă întâlnesc cu mine.”
Lasă lumina să-ți atingă pieptul.
Gâtul.
Fruntea.
Spatele.
Întreaga existență.
Simte cum îți curăță locurile în care ai uitat să fii blând cu tine.
O noapte de lună plină sau un răsărit de soare
Ulei de măsline cu câteva picături de ulei esențial (lavandă, tămâie sau rozmarin)
Un spațiu liniștit
O lumânare
A – ATEMPORABILITATE
Acum, lasă timpul să cadă din jurul tău.
Lasă trecutul să se stingă. Lasă viitorul să se dizolve
Rămâi în clipa care nu se măsoară.
Rămâi în respirația dintre două bătăi ale inimii.
Rămâi în lumina care nu vine din afară.
Rostește în tăcere:
„Eu sunt templul meu.
Eu sunt lumina mea.
Eu sunt pacea prin care Conștiința Hristică trăiește în lume.”
Și rămâi acolo. Cât poți. Cât vrei. Cât simți.
ÎNCHIDEREA RITUALULUI – „Revenirea în lumină”
Deschide ochii încet. Într-o lume care aleargă, tu tocmai ai deschis o poartă. Poți reveni la ea oricând.
Nu are oră. Nu are regulă. Nu are teologie. Are doar adevăr. Și iubire.
Și spațiul în care tu îți amintești că nu ești niciodată separat de lumină.
IRMA este calea inimii către conștiința vie.
O metodă unică de autocunoaștere, transformare și reconectare, construită în patru pași: introspecție, rugăciune, meditație și atemporabilitate. Nu este o terapie clasică și nici o practică spirituală rigidă. Este o hartă vie, născută din experiență reală, dedicată celor care vor să trăiască în adevăr, nu în teorie.
ascultă . citește. simte.
Arhitectura Sufletului – Rezonanța Morfică a familiei de Sărbători
În fiecare decembrie se întâmplă un fenomen curios: lumina scade, responsabilitățile cresc, familia se activează morfic, și brusc ne trezim într-o „arhitectură emoțională” pe care n-am construit-o noi… dar o locuim, cu bune și cu provocări. Iarna scoate la suprafață lucruri pe care le-am așezat frumos sub covor tot anul: rădăcini sacre, limite uitate, emoții cu termen expirat, și acel sentiment că templul interior ar avea nevoie de o renovare… măcar spirituală.
Așa că am creat această ediție ca pe o casă în care cineva a deschis ferestrele, iar tu intri și simți: „Da, pot respira. Pot vedea. Pot reconfigura.”
