Astăzi e un apex. Ceva la care ai respirat, în tăcere, două săptămâni — de când, la luna întunecată, un început nevăzut se așeza în tine — ajunge azi la plin. Cum se rotunjește luna pe cer, întreagă, luminată până la margine, așa se rotunjește și ceva în tine. Nu mai e nimic de adăugat. E vremea să privești ce a crescut.
Și în lumina asta plină, două chemări se așază față în față.
Sus, pe cer, Luna stă drept în fața Soarelui — și fiecare vorbește dintr-un capăt al aceleiași axe a inimii. De o parte, Soarele, în semnul strălucirii, și lângă el, în chiar inima lui, Jupiter — planeta belșugului, ajunsă azi în locul cel mai binecuvântat cu putință, acolo unde dăruiește curaj, încredere, bucuria de a fi pe deplin tu însuți. De cealaltă parte, Luna, în semnul obștii, al prietenilor, al tuturor celor cu care împarți lumea — și lângă ea, tăcut, Pluto, care cere adevăr, nu paradă.
Iată întrebarea care se aprinde în tine azi,
între cele două lumini: strălucesc pentru mine, sau strălucesc cu ceilalți?
Fiindcă amândouă te cheamă, și amândouă sunt adevărate. E în tine o inimă care vrea să se arate, să creeze, să fie văzută în deplinătatea ei — și e tot în tine o ființă care știe că nu s-a născut singură, că lumina ținută numai pentru sine se veștejește, și că bucuria cea mai deplină nu e cea în fața oglinzii, ci cea împărțită. Ziua nu-ți cere să alegi între ele. Îți cere să le vezi unite: să strălucești deplin tu însuți — dar întorcând lumina spre cei din jur, nu ca s-o ascunzi, ci ca s-o înmulțești.
Căci aceasta e taina zilei celei mari: lumina care rămâne nu e cea pe care o ții, ci cea pe care o dai. Cine strălucește doar pentru sine are, la culme, o clipă de glorie și apoi un gol — sala se golește, luna scade, și rămâne singur cu strălucirea lui. Cine își aprinde lumina și cu ea aprinde alte lumini descoperă că a lui nu scade, ci se înmulțește, și că la culmea bucuriei nu e singur, ci înconjurat. Frecvența zilei e 1 — începutul. Iar la Luna Plină, unde totul pare că se încheie, se aprinde de fapt un nou drum: cel în care nu mai întrebi cât de tare strălucești, ci pe câți luminezi.
Nu-ți ține azi lumina numai pentru tine. E culme — arată-te deplin. Dar întoarce strălucirea spre cei din jur. Ce dai mai departe nu te sărăcește. Te înmulțește.
