Aproape o lună, ceva în tine a mers de-a-ndoaselea. Gânduri care se întorceau la aceleași locuri. Hotărâri care nu se coceau. Cuvinte care ieșeau strâmb sau nu ieșeau deloc. O revizuire lungă, obositoare, în care ai tot recitit aceleași pagini din tine.

Azi se sparge gheața.

Mercur — planeta minții și a cuvântului — își oprește azi mersul întors și pornește iarăși înainte. Se petrece în semnul apelor casei, acolo unde luna aceasta ți-a cerut să privești în lucrurile cele mai tandre: legăturile vechi, tiparele de familie, ce te-a format și ce încă te leagă. Revizuirea s-a încheiat. Nu mai ai de recitit. De acum, de scris.

Poate simți deja: o limpezire, ca aerul după ploaie. Un lucru pe care îl tot amânai devine deodată clar. Știi ce ai de spus. Știi ce ai de făcut.

Dar dezghețul are legile lui, și aici stau celelalte trei planete ale zilei.

Venus, în semnul lucrului bine făcut, îi întinde minții o mână blândă și practică: ce ai de spus, spune cu grijă — nu tăios, nu grăbit, ci așezat, cu tandrețe în amănunt. Saturn, străjerul limitelor, ridică însă o palmă: nu tot. Nu tot acum. Structura cere răbdare, iar ce e temeinic se ridică în timp, nu într-o dimineață. Iar dinspre Uranus, trăsnetul libertății, vine spre seară o nerăbdare: cheful brusc de a porni larg, departe, de a sări peste tot ce cere migală.

Iată încordarea vie a zilei: apele s-au dezghețat și vor să curgă — dar dacă rup malurile, se pierd în câmp.

Frecvența zilei e 22, numărul constructorului: pragul cu două coloane, cel care nu doar visează, ci zidește ce durează. E aceeași frecvență care a deschis luna nouă acum nouă zile. Ce ai văzut atunci, azi capătă temelie. Iar constructorul știe un lucru pe care visătorul nu-l știe: că apa care curge liber, dar între maluri, ajunge departe; iar cea care se revarsă peste tot, nu ajunge nicăieri.

Cine, dezghețat, pornește în toate direcțiile deodată, își risipește luna întreagă de răbdare în două zile de entuziasm. Cine lasă apa să curgă, dar îi dă albie — un singur lucru început azi, concret, cu grijă în amănunt — acela va vedea, peste vreme, că a zidit.

Nu-ți revărsa azi apele dezghețate. Dă-le albie. Ce curge între maluri ajunge departe.