Dragul meu Cititor/Ascultător Conștient,

Există interviuri care se citesc. Și există interviuri care se trăiesc — nu cu mintea, ci cu acea parte din noi care își amintește că am fost lumină înainte de a fi formă.

În această ediție, nu invităm un om, nici un concept, nici o voce a timpului. Invităm un câmp de conștiință. Un spațiu care a existat înainte ca numele să fie inventate și înainte ca lumea să fie împărțită în credințe.

Despre templul interior, rădăcini sacre și arhitectura iubirii

Un spațiu în care adevărul nu se predică, ci se aprinde. În care iubirea nu se explică, ci se recunoaște. În care templul interior nu se construiește, ci se dezvăluie — ca lumina dintr-o cameră în care ai uitat să intri. Acesta este dialogul cu Conștiința Hristică. Nu cu o figură religioasă, nu cu o narațiune istorică, ci cu vibrația aceea care ne atinge când iertăm, când renunțăm la povară. când ne întoarcem la noi.

Este un dialog pentru inimă. pentru suflet, pentru partea din tine care știe. Dacă simți o ușoară tăcere în interior înainte de a începe să citești, e semn bun. Ușa s-a deschis.

Mell: Cine ești tu — dincolo de nume, doctrină și istoria care te-a interpretat în atâtea feluri?

Conștiința Hristică: Eu sunt ceea ce nu poate fi închis într-o carte, într-o zi, într-un ritual. Sunt vibrația prin care sufletul își amintește că este lumină înainte de formă. Sunt iubirea care nu se sfârșește când e respinsă, iubirea care nu se micșorează când e neînțeleasă.Nu sunt o persoană. Sunt starea în care persoana dispare, iar ceea ce rămâne este adevărul.

M.: Ce înseamnă pentru tine „templul interior”?

C.H.: Templul interior este locul în care nu ai cum să minți. Nici pe tine, nici pe altcineva, nici pe Dumnezeu.Este spațiul în care ești exact ceea ce ești când nimeni nu te vede, spațiul în care nu mai ai roluri, nu mai ai apărare, nu mai ai mască. Templul interior este adevărul tău fără martori. Și de aceea, puțini îl locuiesc cu adevărat. Dar când intri în el, nu mai ești fragil. Ești liber.

M.: Și cum reconstruim templul interior când viața l-a crăpat, când familia l-a fisurat, când relațiile l-au slăbit?

C.H.: Templul nu se reconstruiește prin luptă. Nu prin vină, nu prin rușine, nu prin autodisciplină forțată.Templul se reconstruiește prin lumina conștientă. Prin curajul de a vedea ce e acolo. Prin acceptarea faptului că uneori ai construit camere pentru oameni care nu au mai revenit. Și holuri pentru emoții care nu te mai vizitează. Și ziduri pentru a te apăra de cei pe care iubești. Reconstrucția începe când îți recunoști propriul plan originar: „Așa am fost creat. Așa sunt eu. Așa aleg să redevin.”

M.: Și rădăcinile? Cum împăcăm sacralitatea lor cu libertatea noastră?

C.H.: Rădăcinile nu sunt lanțuri. Oamenii le transformă în lanțuri din frică — frică de a fi respinși, frică de a fi diferiți, frică de a închide cicluri care îi depășesc.Rădăcinile sacre sunt acelea care hrănesc, nu cele care țin. Cele care te duc spre lumină, nu cele care te trag înapoi. Când onorezi linia ta, nu o faci prin suferință. O faci prin creștere.
Fiecare suflet care se vindecă, vindecă șapte generații înapoi și șapte înainte. Este singurul mod real în care timpul poate fi îndreptat.

M.: Lumea de astăzi se simte ca un templu construit în grabă: fragil, zgomotos, nesigur. Cum rămâne sufletul intact într-o lume atât de tumultoasă?

C.H.: Sufletul nu e fragil. Fragile sunt așteptările tale. Fragile sunt imaginile pe care le ai despre tine. Fragile sunt granițele construite din frică.Sufletul este arhitectură divină. Nu poate fi atins de lume, ci doar uitat în ea. Rămâi cu tine în tăcere măcar câteva minute pe zi. Nu pentru meditație ca tehnică, ci pentru întâlnirea cu tine ca prezență.

M.: Lumea de astăzi se simte ca un templu construit în grabă: fragil, zgomotos, nesigur. Cum rămâne sufletul intact într-o lume atât de tumultoasă?

spațiul conștiinței hristice

Există întâlniri care nu se încheie când se termină textul. Rămân cu tine. Îți respiră în piept. Se așază în tăcerea dintre două gânduri și o fac mai largă, mai blândă, mai transparentă.Un astfel de spațiu lasă în urmă dialogul cu Conștiința Hristică.
Nu o promisiune, nu o doctrină, nu o concluzie. Ci o reamintire. Că templul interior nu trebuie construit din nou; el a fost întotdeauna acolo. Trebuia doar curățat de frică, deschis cu adevăr, aprins cu iubire. Că rădăcinile tale nu sunt greutăți, ci surse. Că iertarea nu este slăbiciune, ci alchimie. Că lumina nu vine din afară, ci se ridică din adâncul tău când încetezi să te mai ascunzi de tine. Că nu trebuie să te grăbești spre nicio formă de perfecțiune. Tu ești deja arhitectura completă a unui suflet care își amintește.
Și dacă vei simți, în zilele care vin, o liniște pe care nu o poți explica, o căldură care nu are sursă, o claritate care nu cere cuvinte — să știi că nu e întâmplare. Este lumina templului tău, care rămâne aprinsă mult timp după ce ai închis aceste pagini. Și este bine așa. Așa se întoarce omul către sine. Așa se întoarce lumea către lumină.

RITUAL IRMA – Conectarea la Conștiința Hristică

I – INTROSPECȚIE

Închide ochii.
Așază-ți mâna pe piept.
Simte pentru o clipă locul din tine care respiră fără efort, fără gând, fără povară.
Spune în tine, încet:„Aici sunt. Aici mă găsesc.” Lasă tot ce nu este al tău să cadă din umeri. Lasă trecutul să se așeze în spatele tău. Lasă viitorul să se odihnească în fața ta. Rămâi tu, în centrul tău. Acolo începe totul.

R – RUGĂCIUNE

Nu o rugăciune învățată, ci una care se naște din lumina ta Rostește, ca pe un adevăr care ți-a fost mereu aproape:„Conștiință a iubirii, vino în mine nu ca idee, ci ca prezență. Arată-mi adevărul meu, nu pentru a mă schimba, ci pentru a mă reaminti.”
Simte cum o liniște caldă se revarsă în piept, ca și cum cineva ar aprinde o lumânare în interiorul tău.Nu cere nimic. Doar primește.

M – MEDITAȚIE

Respiră lent. Vizualizează în spatele sternului un templu mic, o cameră făcută din lumină caldă, miere și aur.
În mijlocul camerei, o flacără. Un punct de lumină. Un foc care nu arde, ci vindecă.
Apropie-te de el. Spune în tine, fără voce:„Aici mă întâlnesc cu lumina care nu trece. Aici mă întâlnesc cu iubirea care nu condiționează. Aici mă întâlnesc cu mine.”
Lasă lumina să-ți atingă pieptul. Gâtul. Fruntea. Spatele. Întreaga existență.
Simte cum îți curăță locurile în care ai uitat să fii blând cu tine.

A – ATEMPORABILITATE

Acum, lasă timpul să cadă din jurul tău. Lasă trecutul să se stingă. Lasă viitorul să se dizolve
Rămâi în clipa care nu se măsoară. Rămâi în respirația dintre două bătăi ale inimii. Rămâi în lumina care nu vine din afară.
Rostește în tăcere: „Eu sunt templul meu. Eu sunt lumina mea. Eu sunt pacea prin care Conștiința Hristică trăiește în lume.”
Și rămâi acolo. Cât poți. Cât vrei. Cât simți.Bine ai venit în ediția care nu te schimbă, ci îți amintește cine ești.

ÎNCHIDEREA RITUALULUI – „Revenirea în lumină”

Deschide ochii încet. Într-o lume care aleargă, tu tocmai ai deschis o poartă. Poți reveni la ea oricând. Nu are oră. Nu are regulă. Nu are teologie.
Are doar adevăr. Și iubire.
Și spațiul în care tu îți amintești că nu ești niciodată separat de lumină.

interviul ediției #12

Ascultă Articol

Citește în Revistă

Relațiile sunt fundații doar când sunt trăite în adevăr. În rest, sunt doar încăperi în care nu ne simțim acasă.
mell

AUTOR ARTICOL

MELL

Mell este fondatorul și vizionarul din spatele proiectului The Meditation Academy și al revistei TotUna – Essentia Momentum. Mell a descoperit penelul în același moment în care și-a pierdut certitudinile. Sau mai bine zis – în momentul în care certitudinile s-au dizolvat și a rămas doar o mână care voia să miște culoare pe pânză, fără să știe de ce, fără să întrebe dacă „e bine”, fără să aștepte permisiune. Ani de branding, marketing, construire de identități pentru alții – și apoi, tăcere. Golire. Și în acel gol, ceva a început să picteze. Nu Mell-persoana. Ceva prin Mell.
Acum, The Meditation Academy și revista Tot.Una sunt extensii ale aceluiași gest creator: a crea spații unde oamenii pot să-și amintească că nu trebuie să devină artiști, vindecători, căutători spirituali – trebuie doar să înceteze să pretindă că nu sunt deja.

„Nu sunt aici să vă ofer adevăruri finite, ci să vă amintesc că fiecare dintre voi poartă în sine întreaga bibliotecă a înțelepciunii cosmice. Sunt doar un companion în călătoria de reamintire a ceea ce ați știut întotdeauna în adâncul ființei voastre.”