E o zi în care ai putea începe o ceartă din pură dragoste. Sună absurd, știu — și totuși e chiar mecanismul zilei, și merită privit cu un zâmbet, înainte să te trezești certându-te cu cineva drag fără să știi bine de ce.
Se petrece o mutare mare pe cer. Marte, planeta faptei și a voinței — focul care de obicei pornește drept înainte, hotărât — coboară azi în ape, în semnul cuibului și al simțirii. Șase săptămâni va sta acolo. Și, ca focul turnat în apă, nu se stinge — fierbe. Energia ta încetează să mai iasă limpede, țintit, și începe să clocotească pe dinăuntru, colorată de emoție, de memorie, de instinctul de a-ți apăra ai tăi și colțul tău de lume.
Ce înseamnă asta, pe limba trupului? Că te aprinzi mai iute azi — dar nu din rațiune, ci din inimă. Devii protector, poate prea protector. Susceptibil la lucruri care ieri nu te atingeau. Gata să sari pentru cineva drag — ori, culmea, la cineva drag. Fiindcă focul acesta nou nu prea știe să iasă pe ușa din față; iese pe ocolite, prin bosumflare, prin tăcerea grea, prin înțepătura spusă „ca să-l ajut, de fapt”.
Și, ca ziua să fie de-a dreptul iscusită, mai e un fir: cuvintele au azi o încărcătură aparte. Pot merge foarte adânc — de tămăduit sau de rănit. O vorbă spusă la fierbere azi nu zgârie doar suprafața; nimerește exact unde doare mai tare. De aceea leacul zilei nu e să nu simți — simțirea e bogată și frumoasă azi, protectivitatea vine din iubire adevărată. Leacul e cei doi timpi. Întâi simți. Apoi, înainte de a face ceva cu ce simți, o respirație. Una singură. Cât să treacă primul val, cel mai fierbinte, care aproape mereu vrea ceva ce, peste zece minute, n-ai mai fi vrut.
ADEVĂRUL ZILEI
Fiindcă adevărul zilei e blând și practic deopotrivă: nu tot ce arde în tine cere stins acum, și nu tot ce simți cere spus imediat. Cine reacționează pe primul val protector rănește adesea exact ce voia să apere. Cine lasă o respirație între foc și faptă descoperă că sub combativitate era, de fapt, grijă — și că grija, spusă după ce s-a răcit un pic, sună cu totul altfel decât aceeași grijă azvârlită la fierbere. Aceeași iubire. Doi timpi diferiți. Și ce diferență fac.
Nu te certa azi din prea multă iubire. Simte tot — protector, adânc, cald. Dar pune o respirație între ce simți și ce faci. E cel mai scurt drum dintre a răni și a ocroti.
