Închide ușor ochii.
Lasă lumea să se dizolve în tăcerea respirației tale.
Simte-ți prezența, aici, acum — un spațiu viu între cer și pământ.
Începe prin a-ți aduce atenția în abdomen.
Acolo, un soare galben se aprinde încet.
Simți cum căldura lui se răspândește, trezind claritate, încredere, curaj.
Respiră adânc galben.
Cu fiecare inspirație, lumina crește.
Cu fiecare expirație, rușinea, neputința, frica de a acționa se topesc.
Rămâi în fluxul a șapte respirații.
Șoptește-ți: Sunt puternic. Sunt clar. Acționez din centru.
Liniștea se revarsă mai sus, iar galbenul se topește în verde-smarald.
Verdele inimii. Verdele echilibrului.
Este podul dintre pământ și cer, dintre tine și ceilalți.
Simte cum inima ta respiră verde.
Ea se deschide, se destinde, se vindecă.
Cu fiecare expirație, lași în urmă durerea, închiderea, teama de a iubi.
Respiră verde nouă respirații.
Ancorează în tine: Inima mea este deschisă. Iubesc liber. Sunt vindecat.
Apoi, din centrul inimii, verdele se ridică și devine albastru-ceresc.
Respiră în gât, în voce, în expresie.
Albastrul e adevăr, libertate, comunicare.
Simte cum cuvintele tăcute se transformă în vibrație.
Cum vocea ta interioară se eliberează.
Cu fiecare expirație, lasă să plece minciunile, reținerile, frica de a fi auzit.
Respiră albastru cinci respirații.
Și spune: Vorbesc adevărul. Mă exprim liber. Sunt auzit.















