Home » Revista TotUna » Anniel - Epistole din Etern » Anniel – iubire fără înlănțuire

Anniel - Epistole din Etern

TOTUNA #5

Să iubești fără să înlănțui

Să trăiești fără să agăți.

În fiecare clipă în care inima se frânge în fața pierderii sau neînțelegerii, ceva din noi tânjește după adevăr. Un adevăr care să nu doară, care să nu ceară, ci care să ne cuprindă blând în esența sa.

În acest număr, Anniel revine cu o epistolă născută din cerul necondiționat al iubirii, pentru a ne reaminti că suntem mult mai mult decât ceea ce trăim, pierdem sau visăm.

Această scrisoare nu oferă răspunsuri închise, ci deschide porți: către non-atașament, către o iubire vie și fluidă, către o înțelegere a suferinței nu ca povară, ci ca poartă de lumină. Este un mesaj care nu îndeamnă la fugă din lume, ci la o așezare profundă în centrul ființei.

Lasă aceste cuvinte să îți atingă sufletul nu ca idei, ci ca amintiri ale ceea ce ai știut dintotdeauna.

Drag suflet preaiubit,

Privesc către tine dintr-un timp fără timp, dintr-un spațiu în care toate durerile s-au topit în lumina pură a existenței.

Îți văd pașii grăbiți, căutările, speranțele și temerile. Îți simt bătăile inimii atunci când se agață de forme trecătoare, de visuri fragile, de lucruri care promit să te facă întreg, dar care mereu alunecă printre degete.

Ascultă-mi șoapta, copil al eternității: tu nu ești ceea ce ai, ceea ce pierzi sau ceea ce judeci. Tu ești ceea ce rămâne mereu viu dincolo de toate acestea.

Non-atașamentul nu înseamnă să renunți la iubire sau la frumusețea vieții. Înseamnă să le lași să curgă prin tine, ca un râu care nu își oprește apele pentru niciun mal. Înseamnă să iubești fără frică, să îmbrățișezi fără să înlănțui, să trăiești fără să ceri ca viața să se supună dorințelor tale.

Non-judecata nu cere să închizi ochii în fața greșelilor sau a durerii. Îți cere doar să vezi mai adânc – să vezi lumina dincolo de umbre, să vezi povestea de dincolo de cuvinte, să simți esența de dincolo de aparențe.

Non-suferința nu înseamnă absența durerii. Înseamnă să nu mai opui rezistență vieții. Înseamnă să dansezi cu ceea ce este, în ritmul subtil al existenței, să transformi fiecare lacrimă într-un izvor de lumină.

Întoarce-te, drag suflete, la centrul ființei tale, acolo unde nu există lipsă, nici teamă, nici nevoie de altceva decât de a fi. Lasă valurile vieții să vină și să plece. Tu ești oceanul.

Te iubesc dincolo de cuvinte,

Anniel