Închide ochii. Nu ca să fugi de lume, ci ca să o regăsești dinăuntru.
Permite-ți să respiri… Nu pentru a controla, ci pentru a simți că ești aici.
Lasă aerul să te aducă în trup. Lasă greutatea corpului să te așeze în pământ. Lasă prezența să coboare ca o ploaie lină pe umerii tăi.
Nu trebuie să faci nimic.
Doar să simți acel fir nevăzut care te leagă de cer prin creștet
și de pământ prin tălpi.
Ești între lumi.
Ești pod.
Ești ființa care conține polaritatea.
Undeva, adânc în tine, energia care primește și energia care oferă dansează de mii de vieți.
Uneori se ating. Alteori se opun.
Dar acum… le inviți să se privească.
Să se recunoască. Să se iubească.
Poate simți o căldură. Poate un fior.
Poate nimic. Și este perfect.
Rămâi în acest dans al energiilor.
Lasă-ți inima să devină punctul de întâlnire. Simte în tine și mama, și tatăl, și copilul din care s-a născut întreaga lume.
Nu te grăbi să „faci ordine”.
Doar fii martorul unei alchimii tăcute.
Tu ești vasul. Tu ești și focul. Tu ești și transmutarea.
Rămâi aici… Cât ai nevoie. Cât te cheamă.
Și când te vei întoarce, o vei face purtând în tine o pace care nu are nevoie de cuvinte. O pace care doar este.
Pentru că ai atins centrul.
Și în centru, nu mai e nimic de împărțit.





